“…….. In casa lui, cu un dormitor vopsit in negru si mov, cu peretii plini de postere cu Tokio Hotel, s-a produs o intorsatura de situatie…. nici eu, care cunosc lumea si esenta vietii asa de bine, nu as fi putut sa prevad asta……”
M-am pierdut in 2 abisuri ale nimicului, am ametit privind inauntru atata intuneric…. e asa tru… Nu credeam ca eu, un emokid declarat, o sa ma simt vreodata asa de trist. Dar nu plang.
Sora prietenului meu emokid era o fiinta asa de lipsita de orice viata, dar suferinta ei ma atragea. Cred ca…. [si nu e firesc pentru unul ca mine] … m-am indragostit. Se spune despre dragoste ca e amara, te face sa suferi, te doare. Din descrieri e tru. Merita incercat.
Fata ei parea desprinsa din povestile lui Andersen… mereu personajul negativ, intr-o ecranizare alb-negru. Are parul lung, negru, drept… ochii negri si patrunzatori… inconjurati de fard. Talentul de care n-aveam habar m-a ajutat sa o transpun pe hartie, desi asemenea lucru nu poate fi imitat:
Hey… nu mai saliva, e a mea! Gaseste-ti alta!
Nu-i asa ca am talent? Eu nu prea cred… ea zice ca da… nu inteleg de ce e asa draguta, distruge traditia emo. Se pare ca intelegerii superioare i se adauga si o subita si total nefolositoare optiune speciala. Sunt cu adevarat multifunctional. Parca as fi una din prostiile carora le fac astia reclama pe OTV. Da, sunati acum pentru a avea o sansa la mine. Asta ar trebui sa mearga. Ce tru sunt.
L-am lasat in suferinta lui pe prietenu’ emokid si am iesit cu sor’sa. N-am obtinut nume… nu-si stie identitatea. Nu ca-i tru? Va trebui sa inventam… Amy suna ok… desi e nume de matza, merge. Ea uraste matele. Amintidu-si de ele de cate ori o strig pe nume o va face nefericita. E perfect.
La intoarcere… Era noapte… Am luat-o prin parc. Seara era deprimant de intunecoasa. Scoate din buzunar ceva ce semana cu o tigara. Suntem telepatici, exact la asta ma gandeam si eu. Wait… asta nu era una obisnuita.
— In jurnalul asta povestesc o parte importanta a vietii mele… dau impresia ca se intampla acum, dar defapt s-a intamplat. Zic absolut tot in detaliu, astfel pare ca si cum ai fi acolo. Desigur as fi putut sa povestesc gen: “Aaa, sunt un emo, sunt tru, mi-am facut un prieten si m-am indragostit de sor’sa care se drogheaza… aaa, ce viata sumbra am” Daaar, spre nefericirea voastra si a mea (truuuu) o sa povestesc in detaliu incluzand dialog. —
- Ce-ai acolo? intreb cu vocea parca venind din buda, stiind oricum deja raspunsul.
Ea nu-mi raspunde… priveste in gol pierduta.
Ma uit mai bine… imi confirm ce era.
- Ei?
- E ceva bun…
Da… mersi, chiar la raspunsul asta ma asteptam, gandesc indignat.
- Ar trebui sa incerci. Te calmeaza. Are un efect asa de…
- Asa de cum? o intrerup.
- Ia si tu.
In ochii ei se citea durerea. Eram asa de atras de ea si felul ei sumbru de a fi.
Cu mici ezitari, accept. In fond, m-as putea lasa oricand, cu toata vointa pe care o am. Dar de ce as face-o? Din descrieri e la fel ca dragostea. Te raneste, dar continui. Pare tru… incerc.
